Oana Holban
În ceea ce privește legătura dintre publicitate și design interior, adeseori am fost pusă împreună cu echipa mea în situația de a crea designul unei vitrine, al unui magazin, al unei săli de evenimente. Am creat scenografii, am modelat spații. Cu informațiile pe care le am acum, demersul meu nu mai este unul empiric, iar asta îmi dă liniște și siguranță
Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilărie?
Fac parte din categoria norocoșilor care au trăit o copilărie fericită. Am fost alintată, iubită, răsfățată și asta încă îmi creează necazuri. Glumesc, dar glumesc și nu glumesc, pentru că lipsa de responsabilități și senzația de protecție pe care am trăit-o atunci nu are nicio legătura cu viața de adult. Mi-e greu să aleg un moment anume, dar cum părinții mei plecau destul de des la filmări în afară Bucureștiului, fiecare întoarcere a lor era un moment de sărbătoare. Există chiar un pact, în sensul în care întâi ne iubeam, pupăceam, și abia după asta se dădeau “veștile proaste” 🙂
Cum ai descrie locul în care ai copilărit?
Întrebarea ta e un context potrivit să fac în primul rând diferența dintre “colecționar” de artă și “iubitor” de artă. Inițial am vrut să spun că ai mei erau colecționari, dar adevărul este că familia mea iubește și prețuiește obiectele de artă. Pentru ei plus valoarea se găsește în emoția pe care arta o transmite, nu doar în semnătura sau în preț. De aceea casa copilăriei mele (fie că vorbesc despre cea a părinților mei, fie despre cea a bunicilor) era unică prin aerul pe care îl avea. Era o casă plină de tablouri, sculpturi și instalații, o combinație eclectică de piese de mobilier (fotoliile din piele de Cordoba își etalau cu prestanță elegantă în imediata vecinătate a unei cergi maramureșene de exemplu), în care un rol major îl juca arhitectura luminii (amândoi lucrau în cinematografie iar tata avea un talent fantastic în a “pune lumina” corectă pe detalii și obiecte). Părinții mei au fost întotdeauna tineri, boemi și artiști. Locul în care am copilărit și care și-a pus amprenta asupra personalității mele era expresia felului lor de a trăi și de a privi lumea – un univers plin de culoare, lumină, sensibilitate și bucurie.
Care sunt tradițiile pe care le respecți și la care ții cel mai tare?
Sărbătorile de iarnă. Și nu o spun pentru că suntem în preajma lor. Aș fi răspuns la fel și în plină vară, întrebată fiind chiar și pe plajă. Sărbătorile de iarnă și întâlnirea cu familia, cadourile, masa de Crăciun, pusul luminițelor, schimbarea întregii atmosfere în casa și în curte, împodobirea pomului, scoaterea globurilor din cutii, împrietenirea vechilor globuri cu cele noi (în fiecare an trebuie să le aduc prieteni noi)… Poate că dacă aș fi trăit într-o zonă rurală ar fi fost mai multe. Pentru mine “tradiție și obiceiuri” înseamnă însă Crăciun.
Ce înseamnă fericirea pentru tine și care a fost cel mai fericit moment din viața ta?
Eu chiar cred că fericirea e “a state of mind” și are strânsă legătura cu felul în care privim viața, oamenii, lucrurile. Eu am ales de mult timp să văd ceea ce e frumos în jurul meu. Nu sunt într-o stare de continuă fericire și asta mă bucură, pentru că aș înnebuni probabil. Dar știu să aleg chiar și din cea mai nefericită situație un detaliu colorat, o rază de soare, o oportunitate de a visa sau spera.
Ce te motivează?
In ceea ce privește munca, sunt multe pârghii care mă pot ajuta să livrez un proiect de calitate, dar poate cel mai puternic este încrederea în mine. A mea, a celor cu care lucrez și nu în ultimul rând a celor pentru care lucrez. Fie că vorbim despre design interior, publicitate sau voice over, întotdeauna am ales proiecte în care rolul meu creativ să fie mai important decât acela de executant. Mă simt motivată de persoane care știu cine sunt, ce potențial am și îmi oferă votul lor de încredere.
Cine este/a fost role model pentru tine?
Bunica mea, Mamami. A început cariera fiind prima femeie cameraman din Romania și apoi a devenit unul dintre cei mai premiați regizori de filme documentare la nivel internațional. Unul dintre cei mai puternici și sensibili oameni pe care i-am cunoscut. Prietenă apropiată cu Geo Bogza, Corneliu Baba, Ana Blandiana, Mircea Sântimbreanu, un spirit renascentist, un om cu principii și valori pe care sper din tot sufletul să le fi moștenit și, la rândul meu, să le fi transmis fiului meu, mai departe.
A existat vreun moment în viața ta în care ai simțit că nu o să reușești și ai vrut să renunți la visul tău? Ce te-a determinat să mergi mai departe?
Au fost multe momente și situații în care am crezut că nu voi reuși și aș fi ipocrită să nu recunosc că uneori m-am și oprit. Nu doar pentru a respira, ci de tot, pentru a schimba direcția de mers. Dar niciodată nu mi-am înșelat visele. Cu visele nu pot să te joci. Pentru ele am avut întotdeauna suficiente resurse încât să ajung să mi le împlinesc.
Care a fost cel mai dificil moment din viața ta ți cum ai reușit să-l depășești?
Pierderea celor dragi. E-n mersul firesc al vieții să ne începem drumul aici și într-o zi să ni-l terminăm. Știu cum sună. Dar chiar așa simt. Nu cred că dispărem definitiv și ne pierdem urma în stele. Nu știu nici cum se continuă povestea noastră sau cine o scrie. Dar vine o zi în care trebuie să ne luăm rămas bun. Nu știu dacă am depășit momentul. Dar știu sigur că în orice aș face “rămas bun”-ul e, pentru mine, un moment dificil.
Care este cel mai mare regret al tău (dacă există) și care este cea mai mare reușită a ta?
Când eram mică știam toate versurile pieselor lui Edith Piaf. Unora le înțelegeam sensul, altora nu. Cum spuneam, eram mică. Dar de influențat, cu siguranță m-au influențat pe termen lung. Și astăzi cred că “Je ne regrette rien” este o piesă cu un mesaj pozitiv. Nu regret lucruri pe care nu le-am făcut, dar încerc astăzi să le fac sau să le fac mai bine. Cred că viața începe în fiecare zi. Cred că fiecare clipă e un moment bun pentru a face bine, mai bine, pentru tine și pentru cei din jurul tău.
Cum arată vacanța perfectă pentru tine? Care sunt locurile în care iți place să mergi în vacanță?
Care sunt pasiunile tale?
Ce reprezintă designul de interior pentru tine? O pasiune, o completare a carierei?
Care este meseria ta de bază și cu ce te ocupi acum? Ce alte pasiuni mai ai pe lângă designul de interior? Există o legătură între ele, cum le vezi funcționând împreună?
La baza sunt copywriter. Pe cartea mea de vizită scrie “chief creative officer”/ director de creație. Am fost prezentator TV și în principiu, deși putină lume știe, sunt în casele și mașinile voastre non-stop, pentru că vreți sau nu vreți, când dați drumul la TV sau radio, eu sunt acolo, în aproape toate calupurile publicitare. În ceea ce privește legătura dintre publicitate și design interior, adeseori am fost pusă împreună cu echipa mea în situația de a crea designul unei vitrine, al unui magazin, al unei săli de evenimente. Am creat scenografii, am modelat spații. Cu informațiile pe care le am acum, demersul meu nu mai este unul empiric, iar asta îmi dă liniște și siguranță. Pe scurt, am trecut de la “așa cred că arată mai bine” la argumente concrete și decizii sau alegeri motivate.
Ce a însemnat și ce înseamnă Inside Academy pentru tine, cum ai descrie întreaga ta experiența de la curs?
O extraordinară oportunitate. Șansa de a cunoaște oameni noi, de a deschide noi portițe înspre lumea din afară și chiar înspre cea dinăuntrul meu.
Nu e doar un curs teoretic, ci și practic, iar Alina și Omid nu au doar dorință, ci și capacitatea de a te ajuta să faci primii pași în acest domeniu.
Poate că nu vei fi un designer de renume internațional sau poate chiar nu vei urma această carieră, dar tot ceea ce înveți în cadrul acestui curs te va îmbogăți sufletește, spiritual și mental. De aceea cred că oricine are posibilitatea de a participa la acest curs, ar fi minunat să o facă. Va vedea lumea cu alți ochi – mai frumoasă, mai colorată, mai plină de poveste. Așa cum de altfel și este. Iar atunci când nu-i va fi îndeajuns, va avea cunoștințele necesare să o transforme așa cum își dorește.
