Lia Bira
Zilele de atelier erau cele mai tari și asta datorită dirigei care a fost ca o a doua mamă. Am învățat multe de la ea, de la dezbătut opere de artă la mâncat semințe, de la revenit cu picioarele pe pământ la ascultat muzică la maxim în atelier și dans nebun.
Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilărie?
Cred că cea mai frumoasă amintire e ceva ce îmi făcea super mare plăcere să fac, și anume: să stau sub masa rotundă din lemn mașiv din sufragerie și să pictez caiete întregi cu acurarele Pictor și pensulă cu păr de plastic. Apoi am avansat și am început să desenez pe “spatele” mesei.
Cum ai descrie locul în care ai copilărit?
Locul copilăriei mele este apartamentul alor mei. Un apartament de 3 camere, cu multe ferestre pe sud și balcon pe tot perimetrul apartamentului. Aveam camera mea care la început era roz, evident, iar locul preferat din cameră era la biroul de lângă geam unde am experimentat toate tehnicile de desen, pictură și mini-art-instalations. Pe la mijlocul gimnaziului mama m-a lasat să îmi pictez unul din pereții din cameră. Ea a crezut că o sa fie ceva mic, dar în 2 ani a devenit un bogat jurnal vizual extins pe tot peretele. Așa am marcat primul mural.
Verile mi le petreceam la Sinaia, într-un apartament cu vedere la munte, multe tablouri, lemn, și o paleta cromatică de la burgundy la orange și light beige. Acolo am dezvoltat o plăcere de a picta pe geam (la început am pictat cu ulei Bunica pentru că nimeni nu îmi spusese că trebuie un ulei special) și pe pietre.
Care sunt tradițiile pe care le respecți și la care ții cel mai tare?
Cred că tradiția (în adevăratul sens al cuvântului) care îmi place cel mai mult este Crăciunul. E mood-ul ăla cald, pregătirile, cei dragi, bradul (încă îl impodobesc abia pe 24 decembrie), cadourile, vizitele, hahaha-urile, tot ecoșistemul. Dar în afară de tradițiile astea, cred că mai sunt niște mici tradiții, să le zicem ritualuri, pe care le respect: nicio dimineață fără cafea – ar fi unul dintre ele.
Ce înseamnă fericirea pentru tine și care a fost cel mai fericit moment din viața ta?
O întrebare grea. Fericirea pentru mine e când mă bucur de ce fac împreună cu cei din jurul meu. E când duc la final ceea ce îmi place să fac, dar și când realizez cu adevărat ce norocoasă sunt (datorită oamenilor de lângă mine).
Ce te motivează?
Cred că eu mă motivez. Sunt o persoană destul de ambițioasă și mereu vreau să mă autodepășesc, să găsesc căi noi, să mă macine alte și alte lucruri mereu.
Care este momentul care a fost crucial în viața ta? Dar persoana care te-a influențat major? Și cum s-au întâmplat aceste lucruri.
Nu cred că am avut un moment crucial în viață, dar cu siguranță un moment mare și cumva de cotitură a fost când ai mei m-au lăsat să dau la liceul de artă. Știu că pare ceva mic, dar pentru mine a marcat începutul drumului pe care îmi doream să îl urmez.
Am avut niște ani de liceu foarte tari în care am învățat o gramadă și care au contribuit la ceea ce sunt azi atât din punct de vedere profesional, dar și uman. Zilele de atelier erau cele mai tari și asta datorită dirigei, doamnei Pădurețu, care a fost ca o a doua mamă. O super-super doamnă! Am învățat multe de la ea, de la istoria artei predată în cel mai interactiv mod posibil, la tehnici de desen și compoziție, dar și cum să înțeleg lumea la nivel emoțional. De la dezbătut opere de artă la mâncat semințe, de la revenit cu picioarele pe pământ la ascultat muzică la maxim în atelier și dans nebun, liceul și doamna Pădurețu au marcat un paletar de momente definitorii în viața mea.
Cine este/a fost role model pentru tine?
Am mai multe role models. O să încep cu bunica mea, Buni Cristina, cea care m-a și crescut și cu care stăteam și la Sinaia (alături și de matușa mea). Buni m-a învățat o grămadă de lucruri. Bune manière, cum să stau la masă, cum să manânc cu toate tacâmurile, etc, cum îi placea ei să spună: “cum să fii o lady”. Cum e și ce înseamnă un meci de tenis (ne uitam împreună și chiar am luat lecții, dar nu s-a lipit nimic de mine), ce cărți să citesc, dar și ce îți stimulează imaginația, de ce e bine să fii bun.
Apoi, pe același loc cu Buni, sunt mama și tata cu care am o super relație. M-au învățat cât de important este să fiu independentă, dar nu egoistă, să privesc în ansamblu, în mare și nu în mic, dar m-au învățat și ce înseamnă să petreci nebun.
Pe lista de role models o să îl adaug și pe un alt prof care m-a ajutat să descopăr că sunt în stare de mult mai mult dpdv profesional. Iar el este Alexi. E proful cu care m-am meditat pentru facultate și care m-a scos din zona de confort bine de tot. M-a facut să văd lumea, arta, ceea ce fac cu ochii fresh și mereu autentici. Fiecare oră, fiecare discuție cu el deschidea o nouă perspectivă asupra unor subiecte pe care eu le credeam set in stone.
A existat vreun moment în viața ta în care ai simțit că nu o să reușești și ai vrut să renunți la visul tău? Ce te-a determinat să mergi mai departe?
Care a fost cel mai dificil moment din viața ta ți cum ai reușit să-l depășești?
Au fost câteva, dar nu vreau să le descriu pe larg. Am reușit să trec peste datorită oamenilor din jurul meu și datorită acelui ceva din mine care mă mobilizează mereu.
Care este cel mai mare regret al tău (dacă există) și care este cea mai mare reușită a ta?
Nu cred că am un regret mare, mare, dar cred că am mai multe reușite (pentru mine mari). Una din aceste reușite este că fac ce îmi place. Lucrez în publicitate și la început am zis că mă angajez doar ca să am niște bani de buzunar, dar s-a prins de mine și a ajuns să îmi placă foarte mult și să vreau să mă autodepășesc și pe parte asta. Dar indiferent de perioadele agitate sau mai puțin agitate de la birou, mereu strecor câte un proiect personal artistic.
Cum arată vacanța perfectă pentru tine? Care sunt locurile în care iți place să mergi în vacanță?
Care sunt pasiunile tale?
Ce reprezintă designul de interior pentru tine? O pasiune, o completare a carierei?
Care este meseria ta de bază și cu ce te ocupi acum? Ce alte pasiuni mai ai pe lângă designul de interior? Există o legătură între ele, cum le vezi funcționând împreună?
Meseria de bază nu stiu care e! După master cred că sunt ceva specialist în arte și arte grafice. Acum sunt Group Creative Director (cu bază de Art Director) la McCann, locul unde am învățat să fiu conectată mereu la ce e nou, să pot să argumentez tot ce fac, să plec mereu de la un concept și, super important, puterea echipei, cât de important e să faci parte dintr-o echipă care trage în aceeași direcție cu tine și makes things happen.
Cred că desenul și pasiunea mea pentru tot ce e vizual stau la baza a tot ce am facut pe partea de advertising. Funcționează foarte bine împreună. E foarte important să îți alimentezi constant banca de imagini din creier cu noi foldere de informație vizuală, să ai mereu referințe, doar așa poți să faci combinații noi, compoziții noi, etc.
Chiar cred că s-a facut tot, dar poți să dai un unghi nou, o nouă perspectivă dacă combini într-un mod neașteptat două lucruri care în mod normal altcineva nu le-ar alătura.
Și aici intră foarte natural și designul de interior. Orice proiect e personalizat și vrei să se simtă bine beneficiarul în mediul pe care îl creezi. Așa că trebuie să găsești combinația unexpected pentru fiecare în parte.
Ce a însemnat și ce înseamnă Inside Academy pentru tine, cum ai descrie întreaga ta experiența de la curs?
Inside Academy a fost și este un proiect care m-a ajutat să îmi deschid cu adevărat sufletul și mintea pentru designul de interior. Mi-au plăcut mereu discuțiile și problemele ridicate și am avut de învățat mult și de la ceilalți colegi, de la proiectele lor.
Believe it or not, am avut emoții la fiecare “predare de proiect” și mi-am făcut temele ca un elev tocilar din clasa a patra.
Alina și Omid sunt mega tari! Mi-au dat încredere în mine că nu sunt pe cărări cu gândurile, combinațiile și părerile mele. M-au făcut să văd acest domeniu ca pe un mod de viață. Mulțumeeeeesc! Și Mihaelei îi mulțumesc pentru toate răspunsurile rapide și concise la toate întrebările, poate uneori stupide.
În concluzie, o experiență pe care o recomand cu toată inima.